Atunci cand tristetea ucide culori

La inceput eraqu culorii vii prin locurile unde gandul meu zbura cu o viteza pe care nu o percepeam , nu o simteam si nu stiam ca intr-o zi ma voi intoarce din taramul viselor ca un copil dezamagit de un parc de distractii.Era frumos puteam vedea albastrul cerului si verdele ierbii pentru ca zambeam si nici usrii sau leii nu ma atacau, imi zambeau puteam sa cutreier zarile....dar atunci cand iti da o lacrima care curge atat de incet spre inima incat ai vrea sa sa curga mai repede pentru ca asa ai putea zambii din nou dar no face. lacrimile erau in ochii mei care ramasesera atintiti spre umbra care venea din departare. E ca un nor tristetea incet incet vedeam cum acopera tot ce era viu in natura. dar sufletul tau nu renunta cauta sa picteze petele intunecate in culorile inimii tale indiferent ca cineva sau ceva anume poate un pictor al intunericului si raului suprem incerca sa deseneze cu negru tot ce era colorat. Tu nu ai renuntat chiar si atunci cand mai puteai colora doar in culorile toamnei stiai ca e aproape ca vine si nu o poti oprii se asterenea incet peste iarba pe care stateai care era verde acum parea ca e totul ars de soare, De ce plecau toti? Le spuneai sa mai stea dar nu te auzeau. Se transforma totul intr-o culoare plumburie de fiecare data cand tu renuntai sa mai intinzi cu pensula sufletului culori pe tot ce vedeai in jur. Incet incet au disparut culorile si parca te multumeai cu auriul ce se asternea in zare. Iti era dor foarte dor de marea albastra a sufletului ai fi vrut sa te oglidesti iar in ea dar era doar o balta acum plina de noroi. Cerul se intuneca in sufletul tau care nus tie de ce pierde speranta,Odata fugeai pe pajiste si zambeai acum mergi doar incet si trist iar totul se transforma in alb si negru. gandurile tale devin negre si intuneca sufletul acum e pictat dar nu cum ti-ai dorii tu.Acum pana si privirea iti este intunecata parca ochiitai vedeau marea de ce acum vad doar o culoare vesteda de toamna care se transforma incet incet in negru si alb? dar NU, pur si simplu NU vrei sa negi ca esti multumit si spui:,,lasa” DAQR PANA CAND VEI LASA SA PLOUA CU LACRIMI DIN SUFLET? PANA CAND VEI LASA SA TE ACOPEREA INTUNERICUL? DE CE NU RENUNTI PUR SI SIMPLU SI LA CULORILE vestede? Simti ca inchizi in tine tot pamantul si univesrul,locurile pline e cilori acum tu le vopsesti in al si negru ai ales sa pictzei asa. Uite ca o faci distrugi ce era frumos in sufletul tau sunt puncte micute au rams in intreaga zare daca i putea s le unesti pe toate poate ai colora trsitetea in albastru ca la inceput asa cum e cerul. DEe ce pictezi natura in negru de ce tii ochii inchisi in fatafiecarui punct e culoare pe care il vezi. De ce iti arunci privirea in suflet si nu privesti o pictaura de culoare vie? Uite vezi? Acum lacrimile au inceput sa curga mai repede la inceput stateau in ochi si nu voiau parca s se desprinda sisa cada le tineia atat de tare acolo cu zambetul pe buze desi sufletul tau incepea sa fie desenat in negru Off sunt atat de mciute acele puncte colorate esti atat de obosit incat NU LE MAI VEEEEEEEEZI NU LER MAI SIMTI TU CARE AI DESENAT NATURA IN CULORILE VISELOR SI SPERANTELOR, IDEALURILOR SI DEZAMAGIRILOR PANA SI LOR LE-AI DAT CULOARE VIE PICTAND FAR OPRIREZI SI NOAPTE PETSE NUNATA DE NEGRU PE CARE UNDE O VEDEAI O PICTAI INCERCAI SA NU O ALSI ASA.Esti prea obsot mult prea obosit si cazi pe spate in iarba . E rece candva puteai simticaldura sufletului tau acum il simti inghetat Incet incet lacrimile curg siroaie si tu faci totul sa fie o balta de noroi. Incerci sa ridici mana in care ti pensula sufletului tau far culoare si te idrepti spre un punct minuscul colrat sa il atingi cu vaful pensulei. E foarte mic ce potiface cu el? Cum vei picta la loc totul? Cum vei erusii sa pictezi iar in culori? inima iti bate puternic incerci sa ridici privirea dar te sperii de intuneric de alb si negru e trist foarte trist ce vezi. Te arunci la pamant in lacrimi si iti pui degetele pe punctele colorate hai ca poti nu renunta e greu. da tu stica e greu tare greu sa pot face macar o pictaura de culoare Speranta doar ea a rams auzi un pian indepartare canta jalnic vezi toti copacii negrii. Stai in henunchi si privesti in jur punctee colorate ,,hai sa megem sa cautam unele mai mari’’ zici... te ridici si alergi spre fiecare punct si adunci culorile pe pensula ahhhh e atta de greu de unul singur:( Plangi fara incetare iar acumfaci din lacrimi o vopsea amestecata cu acele culori.In sfarsit ai resit safaci o picaturade culoare micuta speranta nu moare lupta continua strangi punctuletele de culori si sufletul tau iti da puterea sa desenezi iar Ai facut acum un lichid coloorat si il intinzi pe tot sufletul .Incet incet arunci cu pensula in jurul tau nu e cum ai vrea dar totusi prinde culoare. Sufletul tau poate picta dinnou si iti stergi lacrimile zambind si plangand acum de fericire ca nu au disparut complet culorile ci tu poti desena in jurul tau fiecare colt al sufletului tau si fiecare intindere de ganduri..AScum gandurile tale zboara cu mii de culori in intreaga zare si pictezi cu gandul. Zambind pictezi fiecare loc pictezi cerul in albastru.A iesit soarele pentru ca sufletul tau a zanbit. gata ploaia s-a terminat. Alergi prin iarba verde razand si vazand cum ai pictat in culori totul.Iti deschizi sufletul si din el zboara mii de culori care iticoloreaza viata. Esti tu ...un pictor care pictase tristetea in culorile alb si negru (scrisa de mine) EU